la ferestrele pisicilor care se înfruptă din nectarul florilor de nu mă deranja,
privind obsesiv zăpada căzând peste cireși abia înfloriți
răsună fragmente de valsuri nostalgice, din lumi vechi, demult povestite.
din alte dansuri și din alte iubiri,
rochia cu mușeței și urme trecătoare de cretă,
praful perdelelor din taftale ieftine,
clocotitul apei din ceainic,
andrelele împletind fire de lână albastră,
mirosul aspru de șmirghel încins
din sunetul poantelor pe podeaua prea plină de sacâzul căzut dintre corzile unei viori din lemn de brad.
umbrele amintirilor infantile aleargă pe strada căpșunilor
în timp ce sufletul tău își ridică ancore ruginite.
te lași purtat pe propriile brațe,
subțiri, greoaie și calde
pășind dansant nici tu nu știi unde,
în sunet repetitiv de cirip matutin.