inimile înrădăcinate în stratul subțire de gheațăpulsează ritmat în liniștea înfricoșată a unui crepuscul iernatic. degetele înroșite de ger bat ușor în fereastra ce se scutură de ultimele flori de zăpadă aspră, înțepătoare, de ale cărei cristale încă îți mai ferești sufletul uitat.notele grave ale unui pian valsează în odaia …
urmele saniei trase de cai albi se pierd ușor în lumina rece a iernii, ce se cufundă lent în stratul gros de zăpadă.biserica de lemn își sună blând clopotele de argint încă o dată și-și cheamă fără glas oamenii ce lasă deschise în urma lor micile ferestre ale caselor bătrâne.tu …
De când palmele sunt opace, Iar glăsuirile ne-au devenit feroce, De când copacii aleargă despuiați printre fulgi difuz burnițați, Iar mirosul de frig se îmbibă în pielea noastră îmbujorată pe alocuri de înțepăturile reci, de atunci se termină toamna. Nisipul nu mai este fin sub tălpile noastre, Iar soarele nu …
mirosul de piele fragedă impregnat în perna pictată-n albastru mineral adoarme rememorări imediate, mângâind chipul alb, îngreunat și rătăcit printre valurile așternuturilor speriate de teama atingerilor umede ale lacrimilor copilăresc irosite. livada de meri te îmbrățișează îmbujorat, în cursa (ta) continuă unde singurul pe care a trebuit vreodată să îl …
grămăjoară de păr blond, sârmos, înconjoară acum gleznele osoase parcă tremurând înaintea unor incertitudini precise. mânecile îndoite ale cămășii de noapte atârnă în jos peste mâinile-ți umplute de buchețele de păpădii galbene și crude. nu mai ești tu cea pe care o căutasem atâta timp, printre locurile pierdute de lume, …
nicicând nu ai mai fi îmbrățișat mâinile palide și impasibile, precum florile de castan înflorite-ntr-o falsitate a primăverii devreme, în ale cărei ghidușii te lași intenționat pierdut, diluat. picăturile de ploaie se scurg apoi greoi pe geam, ca mici fisuri mincinoase pe care preferi să le crezi nefondat, poate e …
Lumina unui apus liliachiu, de primăvară devreme încălzește tălpile goale, ce pașesc pe iarbă umedă. De vreun ceas de vreme a stat și ploaia, Iar de pe streașina casei se scurg încet cele din urma picături în copaia preaplină; vântul nebun așezase-n joaca pe apă câteva frunze de nuc drept …
Ar fi 70000000000 de kilometri de dor până la apartamentul tău golit de mobilă veche din lemn și de călătoriile cu dus și-ntors ce te-au părăsit, acum, acolo nu aici De ai fi fost aici, dragule, noi doi am fi împărțit o jumătate de covor de ațe colorate strâmb din …
aer prea rece inhibă inspirațiile profunde, aproape suspinate și îngheață priviri fixe asupra băncilor rămase pustii, în solitudinea înfrigurată a unei zile de ianuarie devreme. jocul sentimentelor străine se amestecă simplu cu o adiere de durere surdă, neputincioasă, ce netezește pielea de pe spate rămasă neînvelită de straturile aspre ale …
Cădeau coji de portocale de pe calorifere. Pe geamuri vedeai în lumina prea puternică a soarelui, urmele vechi ale picăturilor de ploaie scrise chirilic pe sticlele prăfuite, la fel ca semnul acela de pe umărul tău drept, brun-roșiatic, în formă de hartă, dreaptă, pătrată, uzată, vintage de-a dreptul pe care …
