Începuseră să cadă din cer
Picuri de lavandă
Simțeam în aer parfum de ulei volatil
Asemănător cu cel din punga de detergent a mamei, cea așezată în spatele mașinii de spălat rufe
Vedeam oamenii cu piele de catifea verde cum pășeau în valsul lor nebun, lipsit de grație, de sensibilitate
În tristețea flămândă a urletelor sosite din cer
Se scuturau din panerele lor naturale
Dorințe galbene-necoapte
Zdrobindu-se de realitatea umedă și aproape uscată
Prin care înca se chinuiau să treacă
Mici călători străvezii, cu coarne de care se agățau ca să mai prindă câte un post de radio cu muzică bună
Sau aripioare de benzina ce îi ajutau să ajungă în paturile lor calde, trandafirií,
Singurele ce nu încercau să îi înstrăineze de regina somnului lor adânc, violet, înecat în mângâierea unei femei vii cu adevarat, o femeie întinsa peste peretele casei vechi
Femeie ce nu mai era menită să facă struguri.
Firesc, născut din coajă proaspătă de nuc, fugea copilul cu rochie galbenă, marinarească.
Inchide gura ca intra musca
30 de musculite de trandafiri