cu susul în jos, ca într-un glob de cristal

cădeau stele argintii de pe pleoapele mele
eram cu totul înghețați, dar ignoram aerul rece,
care ne învăluia întreaga existență într-o nostalgie aproape festivă
privind absenți peste pervazul geamului de la etajul nouă
trecători alunecând pe stratul subțire de gheață
simțeam țurțuri cum ne străpung inimile atât de adulte,
tresărind în fiorul unor pocnitori ce anticipau, timpuriu, entuziasmante începuturi și promisiuni fragile
prietenii noștri aveau privirile obosite,
în camera aglomerată, îmbătați de căldură vioaie,
ne topeam pe rând, ca moși crăciuni de ciocolată,
ne admiram zăpăciți figurile în sticla globurilor vechi,
visam la dorințe de anul nou și la fericiri ludice, cu aromă de cireșe învelite în fondant roz,
era o seară de o simplitate copleșitoare,
trăim cu susul în jos, ca într-un glob de cristal cu zăpadă artificială și particule sclipitoare
și pluteau stele argintii în jurul nostru