crud copil crescut în rază de soare

• 

încoconat printre crengile aspre de nuc bătrân
îți regăsești reînnoirea organică.
câteva buburuze își schimbă culoare petelor
și îți gâdilă genele până la trezire.
oftezi și lași în urmă aer rece, de iarnă tocmai trecută,
gata să-nghețe ultimele flori de ghiocel.
lentila de lupă se aburește înainte ca tu să poți să vezi
aripi subțiri de mătase, brodate cu amintiri.
te lași purtat în briza de primăvară timpurie
printre migdali înfloriți și gânduri imprimate în țesăturile simțurilor tale.
te rotești în ritmuri prevestitoare ale unor posibile iubiri de sine
și deschizi ochii înconjurați de gene lepidopterice.
hibernarea ți-a ațintit funcțiile și a sfâșiat straturile de protecție
atât de bine create.
ești cu totul nou și inexplicabil
te cauți în tine și tot ce scoți la iveală
sunt straturi de vată diluată în parfum de mărgăritar.
nu ai parcurs și nu îți găsești trecutul
nu-ți recunoști reflexia
sau mișcările amorțite ale degetelor.
n-ai să-ți știi numele sau geneza,
căci vei vrea dinadins să fii veșnic
crud copil crescut în rază de soare,
fără început și fără sfârșit
simplu și fraged
veșnic renăscut.