urmele saniei trase de cai albi se pierd ușor în lumina rece a iernii, ce se cufundă lent în stratul gros de zăpadă.
biserica de lemn își sună blând clopotele de argint încă o dată și-și cheamă fără glas oamenii ce lasă deschise în urma lor micile ferestre ale caselor bătrâne.
tu însă te pierzi în râsetele copiiilor ale căror mănuși pufoase de lână se-ncurcă-n hamurile săniuțelor, ținute strâns în goana lor nebună peste derdelușuri;
deasupra iazului îngheţat doar o salcie bătrână-și gonește ciorile-n văzduhuri de alb intangibil
câțiva dintre cei mici își pun patinele pe după umeri și gonesc vijelios spre oraș,
spre vitrinele aburite de ger cu balerine și spărgători de nuci din lemn colorat, așezați pe un strat pufos de vată și bomboane de pom înfășurate-n poleială strălucitoare.
mirosul aluatului cu unt te duce cu gândul la bunica, la cerul gri coborât greoi peste acoperișuri, din care aștepți să mai cearnă câte-un fulg de-omăt ușor, la steluțele atârnate pe crenguțe de brad și la freamătul fin al așteptării ce va să vină.
vuiește aerul de colinde și miresme îmbietoare de prin hornuri, drumul freamătă de oameni grăbiți către grijile lor;
pe cărari mari de bumbac înghețat un moș blând merge agale, încetișor, cu-n sac roșu și greu tare-n spinare.
culorile după amiezilor se sting ușor, într-un roșu aprins ce parcă ar mai zăbovi încă puțin cu tine,
iar seara coboară și aduce freamătul sunetului de zurgălai nevăzuți ce-ți fac semn să-nchizi ochii și să visezi la călătorii către ținuturi îndepărtate, de frig polar și de ceață.
aroma înțepătoare de vin fiert îți alintă simțurile și încă mai crezi că bătrânul sprijinit în baston va fi mai real ca niciodată.
mirodeniile de turtă dulce îți vor aduce strănuturile norocoase ale unor dorințe secrete, neîndeplinite, iar glasurile dulci te vor înduioșa într-o urare fără final.
tu, trecătorule, te lași pierdut pe drumul rece, tresărind odată cu galopul lin, învelit în pături groase de lînă, purtătoare de trudă veche.
căluțul-balansoar te va aștepta copil acasă, unde o bunică îi va dărui fetiței o păpușă din porțelanuri ușoare, iar când ceasul va bate ora fixă, lumea va deveni iarăși atât de mică atunci când începuturi necunoscute
vor străluci, din nou, în zare.