dezmorțirea îți este confuză, atunci când te apropii de hibernareești ca un țurțurete topești chinuitor de încet, trecând molcom peste pereții calzi ai caseiși dispari, atât de fluid și neimportant înăuntru, lumina de un galben-gutuie te protejează de vântul care ți-a zgâriat albul imaculat al fețeipoate că te-a confundat cu …
îți lipești obrazul de calorifer și simți o căldură cu totul nemulțumitoare,anticipai nostalgic acea înfierbântare care aproape doare,suportată suficient cât să-ți domolească tremurul îmbibat în mirosul înțepător,ușor afumat, de frig timpuriuamețitor purtat prin crengile greoaie ale unui pom pe jumătate arămiulegănat leneș ca într-unul dintre gândurile obositoare, prea pline de …
