Cădeau coji de portocale de pe calorifere. Pe geamuri vedeai în lumina prea puternică a soarelui, urmele vechi ale picăturilor de ploaie scrise chirilic pe sticlele prăfuite, la fel ca semnul acela de pe umărul tău drept, brun-roșiatic, în formă de hartă, dreaptă, pătrată, uzată, vintage de-a dreptul pe care …
Începuseră să cadă din cer Picuri de lavandă Simțeam în aer parfum de ulei volatil Asemănător cu cel din punga de detergent a mamei, cea așezată în spatele mașinii de spălat rufe Vedeam oamenii cu piele de catifea verde cum pășeau în valsul lor nebun, lipsit de grație, de sensibilitate …
Întinde-te în pat! O să simți valurile Cum se izbesc de pieptul meu palid Împrăștiind picături de apă termală pe corpul tău ars și sărat Ca porumbul ăla copt rămas între dinții de porțelan pe care i-ai căpătat prin pisiceala ta continuă față de instalatorul de proteze în halat alb …
Ceasul negru de pe peretele alb din camera de zi bătea ora doisprezece Moment al zilei și al nopții Alternanță dintre lumina și întuneric Clișeu cuceritor de suflete pierdute Pictate-n nonculori. Era liniște deplină, Puteai auzi cum zăpada rece și aspră și albă se lovea încet de fereastra cu pervaz …
La început, mă temeam teribil de femeia de catifea Era grasă, francă și vioaie Purta rochii roșii dantelate, vaporoase brodate floral, vegetal, cu mătase fină si galbenă ce îi alunecau uneori de pe umerii rotunzi și rumeni, iubiți intens de soarele verii, mai ales la amiază, atunci când ea se …
-E bine așa? Colțurile gurii lui ar putea ajunge până la urechi în momentul ăsta. Dacă ar face-o, am auzi un râset prea strident, ce te inundă cu totul, vâslind printr-o fericire cu curenți mult mai puternici decât inima ta ar putea înfrunta vreodată. Te lași purtată de micuțe valuri …
Stătea în fața oglinzii ovale, privindu-se buimacă, abia reușind să își vadă degetele osoase si palide. Bine că s-a lăsat de fumat, altfel i-ar fi fost degetele pline de pete nicotinice așa cum erau anul trecut, la ultima criză de astm. Nu dormise noaptea trecută, nu doarme aproape nicioadată, dar …
Parchetul rămâne rece sub tălpile încă palide, neatinse de soarele puternic al unei zile de vară toride . Degetele stau ușor ridicate, vor îngheța… Se aud mașinile cum rotesc apăsat pe șoseaua udată, iar mai sus, un cântec neuniform al păsărilor orășene, ascunse printre teii despuiati de arome, după plecarea …
privirile apatice de dincolo de lemnul băncilor măzgălit haotic însemnează cu penița îndoită a stiloului visul tău vid în care amintirea noastră s-ar transforma în prezentul următor. cafeneaua cu miros de așchii umezite a devenit sală de spectacole mondene, nu mai vin mulți oameni tineri cum obișnuiam să fim și …
